Obiceiuri legate de nunta
Nunta este momentul care petcetluieste formarea unui cuplu, dar trecerea din comunitatea adolescentilor în cea a tinerei familii se pregateste în timp, cu minutiozitate si respectarea atenta a traditiilor.
În casa cu fata de maritat era obiceiul sa se aseze la fereastra farfurii decorative, cu fata la drum. Abia dupa ce fata s-a logodit, ele sunt întoarse spre interiorul casei. Tot înainte de logodna (marcata de tocmirea zestrei si de schimbarea inelelor de credinta), feciorul care doreste mâna fetei îi lucreaza o furca de tors ornamentata cu sori, stele sau cruci, încrustata cu initialele lui si ale fetei. Daca fata accepta furca, însemna ca este de acord sa se logodeasca. Acestea pentru ca în satul traditional totul se transmite codificat, prin obiecte, gesturi, vorbe.
Naframa de nunta era cusuta în asa fel încât sa poata fi împaturita în cruce, cu ornamente brodate compact la cele patru colturi. La nunta, mirii se tineau de colturile ei, în fata altarului, apoi mirele o atârna la cingatoare, ca semn al viitoarei fertilitati. În casa noii familii, naframa era asezata la icoana, de unde marturisea unirea cuplului pentru toti cei ce calcau pragul. La moartea primului dintre soti, naframa este sfâsiata în doua de catre cel ramas în viata si una dintre jumatati este îngropata în sicriul celui dus. Cealalta jumatate ramâne la icoana pentru a marca vaduvia, pâna ce este îngropata la moartea celui ramas, pentru ca în lumea de dincolo, sotii sa se recunoasca dupa naframa si sa se reuneasca.
Nunta din Sieu, Bistrita Nasaud
Pentru nunta, camasa mirelui trebuia sa fie lucrata si brodata de viitoarea mireasa, ca si naframa. Ea este folosita mai târziu ca material pentru scutecele si camasuta pruncului.
Zestrea miresei, asezata în car si apoi plimbata în sat cu alai, consta dintr-o lada scrijelita sau pictata, plina cu tesaturi asezate teanc: scoarte, paretare, laicere, cergi si toluri, perne brodate, fete de masa, asternuturi, stergare si prosoape, camasi, poale, marame, presuri, macaturi. Zestrea este apoi strigata, cântata si jucata la petrecerea de nunta.
În Banat, nunta este cel mai spectaculos obicei, deoarece la aceasta participa, de regula, întreaga comunitate. Conform unei traditii stravechi, momentele esentiale ale unei nunti sunt petitul, chematul la nunta, ospatul si învelitul miresei.
Cadrul potrivit pentru ca tinerii sa se cunoasca si sa-si împartaseasca intentiile lor viitoare, era reprezentat prin hora satului, claci si sezatori. În urma unor prealabile întelegeri, tânarul mergea în petit pentru a cere fata în casatorie. Acesta era un obicei statornicit: ca flacaii sa-si aleaga ei însisi neveste. Petitul se desfasoara dupa ce tinerii hotarasc sa se casatoreasca, atunci când feciorul cu parintii si o ruda apropiata se duc la casa fetei pentru a o "cere" . Raspunsul se da de regula pe loc sau la o data ulterioara, timp în care se clarifica problemele zestrei.
Tot cu prilejul petaniei mai sunt stabiliti viitorii nasi, bucatareasa sefa, vatafii, precum si muzica. Se stabileste, de asemenea, si data când va avea loc nunta.
Cu trei saptamâni înainte de nunta, preotul face în biserica strigarile, care reprezinta înstiintarea sau anuntarea publica, fiind menite spre descoperirea piedicilor care ar putea sa se nasca si sa strice casatoria.
Un element de data mai recenta este încredintarea (logodna) ce are loc dupa petitul fetei. Logodna are loc imediat dupa momentul petitului când viitoarei mirese i se încredinteaza inelul de nunta. Cu o saptamâna înaintea nuntii are loc chemarea la nunta, un moment deosebit de pitoresc, când chematorii îmbracati în straie de sarbatoare, umbla de la o casa la alta invitând oamenii la nunta prin oratii si scuturând si aruncând în aer un bat care este împodobit cu panglici multicolore, spice de grâu, batiste, iar în cealalta mâna tin o sticla de tuica din care ofera locuitorilor. Saptamâna premergatoare nuntii este rezervata pregatirilor de nunta, îndeosebi celor culinare care trebuie sa fie cele mai îmbelsugate. În ziua stabilita, la casa socrului mare (tatal mirelui) se constituie "oastea" mirelui având în frunte un stegar, oaste care porneste însotita de muzica la casa miresei.
Traditia satului este uimitoare prin coloritul obiceiurilor.
Momentele importante din timpul nuntii sunt bradul, udatul, barbieritul mirelui, îmbracatul miresei. Aceste obiceiuri sunt pastrate în toate regiunile tarii, cu mici retusuri, specifice fiecarei zone.
