Botezul
Pentru a primi taina botezului, copilul trebuie sa aiba un nas care este ales de parintii acestuia. Nasii trebuie sa pregateasca pânza de mir - pânza pe care se aseaza copilul dupa ce este botezat si care va fi miruit, fasa pentru înfasat si bârnetul sau bota pentru legat fasa. Ca daruri pentru noul nascut se ofera diferite piese de îmbracaminte.
Femeia care a nascut nu are voie sa iasa din casa timp de patruzeci de zile, pentru ca nu este curata, perioada în care vecinii si prietenii vin, aducând diverse cadouri si urând viata îmbelsugata copilului si mamei. Dupa patruzeci de zile, femeia merge la biserica unde i se face molifta, ducând cu ea si copilul ca sa-l îmbisericeasca.
Ca popor crestin, românii îsi boteaza copiii în primele luni de viata – daruindu-le astfel prima taina sfânta – Taina Sfântului Botez. Cuvântul vine din greaca veche si înseamna „izvor sfânt”.
Sfântul Botez este taina prin care omul, prin întreita afundare în apa sfintita de catre preot, în numele Prea Sfintei Treimi, dobândeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pâna atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si „usa tainelor”, pentru ca numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu, si putem primi si celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: ''Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh ...''
Botezul se savârseste numai de preot si de episcop, la cel putin opt zile dupa nastere si pâna la 40 de zile, daca pruncul este sanatos; iar daca este bolnav, imediat. Slujba Botezului se face numai în biserica, anume în pridvor, în pronaos sau într-o încapere anume rânduita din curtea bisericii.
Numele pruncului se pune de catre parinti, însa cu binecuvântarea preotului, care citeste o rugaciune speciala la punerea numelui noului nascut, deoarece cu acel nume care i se da la Botez, crestinul va calatori în viata si va sta înaintea lui Dumnezeu la judecata. Numele pruncului se consfinteste în clipa botezului, când se cufunda în apa în numele Prea Sfintei Treimi si nu mai poate fi schimbat pâna la moarte.
Nu este bine sa se puna mai multe nume copilului, caci toti sfintii au avut un singur nume, afara de câteva exceptii. Mai grav este însa când i se pune pruncului un nume crestin de sfânt si al doilea nume necrestin sau de alta credinta crestina. În asemenea cazuri la biserica si la slujbe se pomeneste numai numele crestinesc din calendar.
Cei ce poarta nume de sfinti au în viata si dupa moarte mare folos si ajutor, caci sfintii carora le purtam numele, se roaga neîncetat pentru noi si ne ajuta în primejdii, în suferinta si în ceasul mortii si al înfricosatei judecati. În schimb, cei ce poarta nume de zei, de pagâni, si nu au zi de praznuire în calendar, se lipsesc în viata, la moarte si la dreapta judecata de rugaciunile si ajutorul sfintilor. Însa, daca noi traim crestineste pe pamânt, toti sfintii se roaga neîncetat în cer pentru noi si ne ajuta pe calea mântuirii.
Prima parte din slujba Sfântului Botez o formeaza lepadarile sau exorcismele, când cel ce vine sa se boteze sta cu fata la apus si declara de trei ori, personal sau prin nas, ca se leapada de satana, de toate lucrurile lui, de toti slujitorii lui, de toata slujirea si de toata trufia lui. Apoi cel ce se boteaza este întors cu fata la rasarit si iarasi declara, tot de trei ori, personal sau prin nas, daca este prunc, ca se uneste cu Hristos, rostind de trei ori Crezul.
A doua parte a Botezului o formeaza sfintirea apei, adica facerea aghiasmei pentru botez si turnarea întreita în cristelnita de untdelemn sfintit.
Iar a treia si cea mai însemnata parte a Botezului o formeaza întreita afundare a pruncului în cristelnita, zicând: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatalui, Amin; si al Fiului, Amin; si al Sfântului Duh, Amin. Apoi noul botezat se înfasoara în pânza alba curata, numita popular crisma, care se spune ca vine de la Hristos. Dupa alte câteva rugaciuni, preotul unge trupul noului botezat cu Sfântul si Marele Mir, care este a doua Taina a Bisericii, zicând aceste cuvinte: Pecetea harului Duhului Sfânt. Apoi îi tunde perii capului în chipul Crucii, ca semn ca s-a lepadat de omul cel vechi si s-a îmbracat în cel nou, îl îmbraca si, ducându-l în fata Sfântului Altar, îl împartaseste cu Trupul si Sângele lui Hristos. Astfel, noul botezat primeste deodata trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea si Sfânta Împartasanie.
Prin lepadarea de satana si unirea cu Hristos, se arata ca noul botezat se leapada de buna voie de vrajmasul lumii si se uneste cu Hristos, Mântuitorul lumii. Iar prin baia Sfântului Botez, în numele Prea Sfintei Treimi, cel botezat primeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pîna la Botez, se naste din nou duhovniceste în Hristos, primeste nume de sfânt si devine membru al Bisericii si fiu al lui Dumnezeu dupa har. Prin ungerea cu Sfântul si Marele Mir, noul botezat primeste harul Duhului Sfânt si toate darurile necesare vietii si mântuirii lui, care izvorasc din har. Iar prin unirea cu Prea Curatele Taine, noul botezat primeste pe Însusi Hristos pentru prima oara, ca arvuna si semn ca de acum este cu totul fiu al lui Dumnezeu si membru al Bisericii Sale pe pamânt.
Lumânarea aprinsa, tinuta de nas la botez, simbolizeaza lumina lui Hristos care lumineaza tuturor si ne calauzeste pe calea dreptei credinte.
Nasul este parintele sufletesc al celui nou botezat. Prin botez el devine ruda si povatuitor al finului sau, având o mare datorie fata de acesta. Adica sa-l supravegheze cum creste în credinta, daca se spovedeste si se împartaseste cât mai des si daca parintii lui trupesti îi dau educatie crestineasca. Apoi, însusi nasul trebue sa-l sfatuiasca mereu pe calea credintei, sa-l duca pe la biserici si manastiri si sa poarte grija de el toata viata. Orice nas de botez, ca si de nunta, trebuie sa fie un bun crestin ortodox, sa fie om de biserica, cu viata duhovniceasca exemplara si sa fie cununat.