Calusul
Calusarii se joaca în timpul Rusaliilor, scopul dansului fiind acela de a apara de influentele lor negative oameni, vite si recolte, dar si de a vindeca. Timp de doua-trei saptamâni, calusarii merg din sat în sat si joaca dansul calusului pentru a-i tamadui pe cei bolnavi cu puterea pe care au dobândit-o la investitura si cu forta unitatii si determinarii lor.
Acest dans a fost descris pentru prima dată în vremea lui Dimitrie Cantemir.
Formatia de calusari este compusa din mai multi dansatori, unul fiind considerat capitan, iar altul purtând o masca si detinând rolul important. Dansul include câteva dansuri rituale: dansul razboiului, fertilitatii, dansul de vindecare, etc.
Este un dans din Muntenia executat numai de baieti, cu lovituri ale calcâielor, batai apasate în pamânt, sarituri în aer, strigaturi. A devenit o traditie ca, în fiecare an cînd se sarbatoresc Rusaliile sau Mosii de vara, cel mai vechi joc popular românesc sa revina în centrul atentiei. Calusul este cel care, în fiecare an, deschide si închide sarbatoarea, fiind jucat înainte de rasarit si dupa apusul soarelui. Lipsa lui le prevestea în trecut taranilor numai necazuri. De-a lungul timpului a creat o gama întrega de jocuri ca: Murguletul, Sârba sau Baltareasca. Originea calusului se pierde în negura vremii. Despre el sunt mai multe teorii. O parte a etnologilor îl socotesc un dans militar mostenit de la traci sau de la romani, fiind considerat ca a luat nastere o data cu poporul român.
Cealalta parte îl considera un joc teatral importat de la romani sau egipteni ce semnifica rapirea sabinelor sau uciderea zeului Osiris de catre Set. În trecut se credea ca jocul si calusarii au puteri tamaduitoare. Taranii îi primeau în gospodaria lor în fiecare an, considerând ca doar asa pot scapa de blesteme si pot avea belsug si sanatate. Mamele îsi aduceau copiii pentru a fi sariti de calusari, crezând ca asa vor creste sanatosi si voinici. Fetele intrau în hora cu speranta ca vor avea noroc în dragoste si casatorie. Frumusetea si agilitatea jocului i-au facut pe oameni sa-i îndrageasca pe calusari. Acestia sunt invitati tot timpul la diferite evenimente folclorice.. Un rol însemnat în desfasurarea jocului îl constituie si costumatia. Aceasta este formata din palarie cu boruri largi împodobita cu margele si panglici multicolore. Mijlocul si pieptarul le este încins cu bete, iar la brâu poarta batiste brodate.
La genunchi si la glezne au canafuri, iar în picioare au opinci cu pinteni din metal care suna în timpul dansului. Fiecare calusar are un bat. În trecut, locul batului era luat de sabii din lemn sau metal. Caluseii se considera slujitorii Tatalui Ceresc, iar ei nu se pot prinde în lucruri rele sau necurate. Pentru a alunga Raul, ei nu se folosesc decât de dans si de usturoi. Tinerii care doresc sa intre în ceata de calusari trebuie sa stie jocul, sa treaca printr-un ceremonial de purificare a raului din ei si sa rosteasca juramântul. Prin juramânt, tinerii se angajeaza sa respecte si sa duca mai departe traditia calusarilor si sa nu se îndoiasca de credinta în Dumnezeu. Calusul ramâne singurul joc de virtuozitate si tehnica, fiind o pretioasa comoara folclorica, dar si un izvor viu privind religia geto-dacilor.
