Sfantul Ilie -Carutasul Raiului, care fulgera si trasneste
Minunile pe care le-a facut în timpul vietii sale l-au trecut în rândul sfintilor. Sfântul Ilie, sfânt razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor: tunetele si fulgerele. Ca si acestia, el mâna un car de foc în timpul furtunilor si îsi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt înhamati doi sau patru cai albi, înaripati. Acolo, pe cer, Sfântul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamânt: prin pomi, pe sub streasina caselor, în turlele bisericilor si chiar în corpul unor animale, în special câini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. În tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit aâat de puternic, încât plesnea copilul în pântecele mamei si vitelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mâna dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut în mâna stânga.
Este bine ca în vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac înauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. În vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mâna: "Ilie, în toate sa dai, dar în cruce noua sa nu dai!
În ajunul zilei Sfântului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata cânepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin cânepa, se îmbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa cânepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca însa vor visa cânepa uscata, se vor marita cu oameni batrâni. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau în camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sângele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel "menite", prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.
De Sfântul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfârsitul slujbei, îl iau si îi dau foc, iar cu cenusa lui se freaca în gura copiii, când au bube. Marul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se manânca mere noi pâna în aceasta zi. Daca va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. În ziua Sfântului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. În unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc întâi la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce manânca mere înainte de Sfântul Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar când va începe sa le manânce, ele îi vor pieri de dinainte. Unele femei împart si porumb fiert, dar si farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Înaintea acestei sarbatori se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.