Descantecul
Este o specie a literaturii populare ritmate continând formule magice care, acompaniate de practici corespunzatoare, serveau de obicei ca auxiliar al medicinii primitive. Descântecele sunt o forma înca vie de folclor: multi sunt cei care îsi aduc aminte de descântecele de deochi la care au asistat - ca spectatori sau chiar "beneficiari" - în cazul unor dureri de cap sau stari de slabiciune aparute din senin si practicate, de obicei, de persoane în vârsta, poate chiar membri ai familiei.
Împartasirea acestui mestesug catre "profani" se efectueaza, în general, cu multa prudenta de catre descântatoare, caci acestea risca sa li se ia darul de a-l practica. Pe de alta parte, descântecele trebuie demistificate din dorinta ca acestea sa iasa din sfera simplei superstitii populare deoarece sunt unul din izvoarele importante, pretioase si pure pentru istoria si limba poporului nostru.
Multi sustin ca deochiul exista, e real si l-au trait si au trait si reversul: descântatul de deochi, si care este la fel de real si efectiv, vorba strabunicilor, “iti ia cu mâna”. Se spune ca daca simti ca esti deochiat si nu ai pe cineva lânga tine care sa te descânte, atunci trebuie sa spui "Tatal nostru" si... trece. Dar, obiceiul spune ca e mai bine ca deochiul sa ti-l ia o persoana cu leac. Se spune ca îti ia deochiul asupra lui, de aia are leac! Dupa ce ti se ia deochiul, adica dupa ce ti s-a spus "Tatal nostru" sau descântecul, trebuie sa schimbi locul în care stateai.
Alte superstitii legate de deochi sunt urmatoarele:
*Copiii nu trebuie lasati sa se uite în oglinda pâna la vârsta de un an, caci se pot deochia singuri.
*Un usturoi prins cu o ata rosie la gâtul sau la caciulita copilului fereste de deochi.
*Ca sa fie ferit de deochi, copilul nou nascut trebuie cântarit înainte de a i se face prima baie. Dar atentie: nu trebuie spus nimanui greutatea copilului.
*O ata rosie prinsa la încheietura mâinii copilului sau chiar a unui animal alunga deochiul.
*Orice obiect de aur purtat la gât, la ureche sau la mâna atrage energia negativa a deochiului, deci are efectul de a feri.
* Se spune ca daca te doare puternic capul din senin, casti în continuu, fara sa-ti fie somn, daca îti curge sânge din nas sau ai stari de voma fara motiv, daca ti se congestioneaza fata, îti tiuie urechile si ai temperatura din senin, ai putea fi deochiat.
Cuvintele descântecului nu se învata si nu trebuie sa ti se spuna, ci “se fura”.Asta daca vrei ca descântatul tau ulterior sa aiba efect. Se mai spune ca persoanele cu leac îti pot spune chiar ce este persoana care te-a deochiat: femeie sau barbat…si chiar litera cu care începe numele persoanei.
În folclorul românesc, carbunele este un element des folosit în descântat. El este utilizat atât pentru calitatile lui terapeutice, fiind un absorbant, cât si pentru cele magice, leac universal de deochi. "E leac cenusa si funinginea, ca bate prin lemnele din padure vântul", sustine o descântatoare din Fagaras. Alte obiecte cu care se descânta ca sa ameninte boala si deochiul, ca sa le izgoneasca: fus, matura, cutit, foarfece, pieptene, ac, secera, sapa, lingura, topor, grebla, furca. Si plantele sunt agenti activi – alun, busuioc, cânepa, matraguna, salcie, mac, usturoi.