Legendele Dochiei
Cunoscuta si sub numele de Sfânta Evdochia, Baba Dochia era o soacra rea. De 1 Martie îsi trimite nora la cules de fragi pe munte. Dupa lungi stradanii ea întâlneste un mosneag (poate chiar Dumnezeu) care îi da o mâna de fragi. Dochia crede ca a venit primavara si punând pe ea noua cojoace urca muntele împreuna cu oile sale. Vremea de primavara capricioasa o face sa lepede unul câte unul din cele noua cojoace de unde si traditia celor noua babe. Dupa cele noua zile (în prezent numite ale Babelor) vremea schimbatoare îsi arata coltii, iar Baba Dochia, surprinsa de ger, îngheata împreuna cu oile sale. Cu timpul, sloiurule de gheata se pietrifica si pot fi întâlnite sub aceasta forma în Muntii Bucegi.
În prezent, traditia se pastreaza sub forma alegerii babelor, adica se repartizeaza cele noua zile ale ciclului persoanleor de sex feminin din grupul social (familie, servici, scoala etc). Cum va fi ziua de Babe (frumoasa, urâta, întunecoasa, însorita) asa va fi firea si sufletul persoanei respective în acel an.
Un alt obicei sustine ca noul an va fi similar cu baba aleasa de fiecare. O "baba" senina, calduroasa si luminoasa va aduce celui ce a ales-o un an bun plin de împliri si un suflet curat. Dimpotriva, o baba mohorâta, urâta si ploioasa va aduce un an rau si o inima înghetata.
Exista numeroase variante ale mitului Baba Dochia, toate interesante si toate la fel de frumoase. Astfel, se spune ca Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit împotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, într-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lâna neagra si a trimis-o la râu sa-l spele, spunându-i sa nu se mai întoarca pâna când lâna nu devine alba. Fata a încercat sa spele lâna, dar chiar daca degetele sale au început sa sângereze, culoarea acesteia ramânea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea întoarce acasa la sotul iubit, a început sa plânga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut în cale si i-a dat o floare rosie, spunându-i sa spele lâna cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, în legendele românilor, Isus însotit de Sfântul Petre apar des în vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea în apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lâna s-a albit.
Fericita ca a reusit sa duca la bun sfârsit aceasta sarcina grea, si-a îndreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pâna când a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Fara alte vesminte cu care sa se încalzeasca, Dochia a înghetat împreuna cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stana de piatra.
Mitul "Dochia si Traian" reprezinta o alta varianta a legendei legate de numele Dochiei. "Dochia si Traian" povesteste despre formarea poporului român: unirea dacilor cu romanii. În aceasta legenda, Dochia este frumoasa fata a conducatorului dacilor, Decebal. Dupa ce romanii au cucerit Dacia, Traian a dorit sa o ia de sotie pe fata regelui dac pentru ca dorea ca exemplul sau sa fie urmat de cât mai multi români, asigurându-se în felul acesta asimilarea populatiei dacice. Iubind un alt barbat Dochia s-a refugiat în munti. Întrucât Traian a urmarit-o, ea îi cere lui Zamolxis sa o transforme în stana de piatra pentru a nu cadea în mâinile dusmanilor. Zeul i-a îndeplinit dorinta si a transformat-o în stana de piatra împreuna cu turma de oi care o însotea.