Jocul cu capra
Capra a fost socotita de români ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul "caprei" (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul „caprei". În zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare, în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou.
În satele si comunele maramuresene se practica "doua tipuri distincte de "capra": - jocul caprei - bazat numai pe acompaniament muzical ( la Ieud, un singur fluieras; la Botiza, patru sau sase fluierasi) - jocul caprei inclus într-un spectacol popular complex. Ca si celelalte jocuri cu masti practicate în timpul sarbatorilor de iarna, si în jocul „caprei" si-au facut loc, pe lânga mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul), mastile de „draci" si „mosi" care prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc:
Foaie verde si-o aluna
Buna ziua, ziua buna
Ia deschideti portile
Sa intre capritele
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, carpita ta
Capra noastra-i cu margei
Cu cercei cu catifeli
Joaca vesel caprita
Toti îs bucurosi de ea.
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, caprita ta
Si plecai si eu la târg
Pe caprita ce s-o vând
Si mergând pe drum, mergând
Aud din urma strigând:
Cumparatorul:
- De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
- De vânzare!
Cumparatorul:
- Si cât vrei pe ea?
Ciobanul:
- 800 de lei!
Cumparatorul:
- E blânda, nu împunge?
Ciobanul:
- E blânda, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumparator)
Cumparatorul:
- Eu îti dau 400 de lei pe ea pentru ca împunge.
Ciobanul:
- De cât sa-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu mai misca)
Alaiul:
- Valeu, capra noastra a murit!
Ta, ta, ta, carpita ta
Te-o lovit vreo boala grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
- Baa…da capra nu-i moarta si nu din palitura
a lesinat, ce din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoala tu caprita mea
Faptele s-or îndrepta
Si-acum haide sa plecam
Si-alte case colindam
Ta, ta, ta, carpita ta
Nu te da nu te lasa
Ta, ta, ta, carpita ta.