Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de Anul Nou. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii, constituiti în cete, ceata fiind alcatuita dupa o orânduiala bine stabilita, având o ierarhie proprie, un conducator si un loc de întâlnire. Ea este structura care stapâneste, în timpul sarbatorilor Anului Nou, viata satului. S-au imprimat obiceiurilor legate de noul an nuante de ceremonie deschisa, primitoare de înnoiri. Tot ce se petrece în aceasta perioada trebuie sa aiba un caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formuleaza dorinte si nazuinte ale oamenilor, acesta atingând chiar limitele fabulosului.
Iata Urarea pitarailor (colindatori copii) din Hunedoara:
"Câti carbuni în vatra,
Atâtia petitori la fata,
Câte pietre pe râu,
Atâtea stoguri de grâu;
Câte aschii la taietor,
Atâtia copii dupa cuptor."
Darul oferit de gazde colindatorilor (în forma traditionala a obiceiului) este colacul, el insusi semn de belsug si roade bogate.
Urmeaza doua din cele mai frumoase si mai cunoscute colinde:
Trei pastori
Trei pastori se întâlnira
Trei pastori se întâlnira
Raza soarelui
Floarea soarelui
Si asa se sfatuira:
Haideti fatilor sa mergem
Haideti fatilor sa mergem
Raza soarelui
Floarea soarelui
Floricele sa culegem
Si sa facem o cununa
Si sa facem o cununa
Raza soarelui
Floarea soarelui
S-o împletim cu voie buna
Si s-o ducem lui Hristos
Si s-o ducem lui Hristos
Raza soarelui
Floarea soarelui
Sa ne fie de folos
La anul si la multi ani!
O, ce veste minunata
O, ce veste minunata
În Bethleem ni s-arata
C-astazi s-a nascut
Cel far de-nceput
Cum au spus prorocii
C-astazi s-a nascut
Cel far de-nceput
Cum au spus prorocii:
Ca la Bethleem Maria
Savârsind calatoria
Intr-un mic salas
Din acest oras
A nascut ea pe Hristos
Pe fiul cel far de nume
Tatal l-a trimis în lume
Sa se nasca
Si sa creasca
Sa ne mântuiasca
Sa se nasca
Si sa creasca
Sa ne mântuiasca.
Ziua de 31 decembrie este ziua în care se umbla cu "Plugul" si "Plugusorul", primul apartinând flacailor, cel de al doilea, copiilor. Textul urarii pune în evidenta un "manual" versificat al practicilor agricole, dovada ca odinioara Anul Nou se sarbatorea la 1 martie. Ceata celor mari, flacai si proaspeti însurati, poarta cu ei, de la casa la casa, un plug înhamat la doi boi, tragând simbolic în curtea fiecarei case câte o brazda. Dintre obiectele de recuzita, mai fac parte un bici si clopote de la animale, cu care se produc zgomote de mare intensitate la diferite momente ale rostirii textului. Cetele de copii au cu ele numai bici si clopotei, uneori si un plug de lemn miniaturizat. În seara acestei zile, se practica o serie de obiceiuri, menite sa interpreteze potentialul agricol al anului care începe, cel mai utilizat fiind "calendarul de ceapa". Se iau 12 foi din doua jumatati ale unei cepe si se pune în fiecare aceeasi cantitate de sare. A doua zi dimineata, cel mai vârstnic barbat din familie interpreteaza dupa cantitatea de apa adunata în fiecare foaie care dintre lunile anului viitor va fi cea mai ploioasa si care cea mai secetoasa. Tot în aceasta seara, pentru aflarea propriului destin se practica o serie de obiceiuri, similare cu acelea din noaptea spre ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie). În orice caz, de la lasarea întunericului si pâna la ivirea zorilor lumina nu trebuie stinsa în nici o casa si nimeni nu are voie sa doarma.