Tesutul si cusutul artistic
Tesutul artistic ocupa un loc aparte īn arta traditionala mestesugareasca. Tesutul si cusutul se faceau īn familie si erau īndeletniciri de baza ale femeii romāne. De la piesele de port cotidian la cele de sarbatoare si pāna la textilele care īmbraca locuinta, totul era lucrat de māinile harnice ale femeii romāne de la sat.
Sapaturile arheologice arata ca tesutul este o īndeletnicire veche. Pe teritoriul Moldovei s-au gasit amprente de tesaturi pe fundul vaselor de lut din epoca neolitica. Pe baza sapaturilor s-a stabilit ca din acele timpuri tesutul se efectua pe razboiul de tesut vertical. Abia mai tīrziu, īn secolul X, s-a trecut la razboiul de tesut orizontal. Aceasta a dus la usurarea muncii, obtinerea tasaturilor de calitate si de mari dimensiuni. Evolutia mestesugului tesutului īn perioada medievala urmeaza traiectoria sinuoasa a unei istorii zbuciumate. Documentele pastrate arata ca pe līnga curtile domnesti si boieresti sau pe domenii manastiresti se organizeaza ateliere īn care se tes stofe, pānze si covoare. Īn secolul al XV-lea, mestesugul era atīt de raspīndit, īncīt Anton Maria de la Chioro Fiorentino remarca faptul ca īn Tarile Romāne ,,era o adevarata fabrica de tesut īn fiecare casa''. Īn afara de materialele scrise, tehnica de lucru, compozitiile ornamentale, cromatica rafinata precum si gama bogata si variata a categoriilor de tesaturi indica o īndelunga traditie īn domeniul tesutului si a folosirii textilelor īn cadrul portului popular, cāt si īn cadrul tesaturilor de interior taranesc.
Forma, prezentarea decorului pe suprafata tesaturilor sunt determinate de functia si pozitia lor īn īncapere sau īn viata de toate zilele. Īn ansamblul articolelor tesute predomina elemente geometrice, cele vegetale antropomorfe si avimorfe sīnt mai putin la numar, fiind schematizate cu multa īndemānare. Un ornament īntālnit pe toate categoriile de tesut de līna si bumbac este pomul vietii. Gama cromatica al articulelor tesute se compune din cīteva culori de baza īn multe nuante. Īn decorul tesuturilor din secolul XVIII-XIX īn special ale celor de līna au predominat armoniile simple, avānd la baza culorile vegetale- brun, cenusiu, ocru, albastru-verzui. Desi pe parcursul timpului gama cromatica s-a īmbogatit cu nuante si culori noi obtinute cu ajutorul colorantilor chimici, ce caracterizeaza īn continuare tesaturile mesterilor nostri este discretia si armonia, rezultate din īmbinarea culorilor īn cadrul unui acord cromatic sobru. Datorita echilibrarii armonioase ale motivelor tesutului artistic se formeaza un tot unitar, ca valori artistice remarcabile care au īmbogatit patrimoniul artistic national si universal.
Covoare romanesti
Īn interiorul caselor taranesti, covoarele erau piesele populare de decor. Īn Moldova, se lucreaza diferite tipuri de covoare - netede (tip chilim) si īn noduri (tip oriental). Covorul de tip oriental, numit si cerga, se deosebeste de covorul traditional prin densitatea mult mai mica a nodurilor si lungimea mult mai mare a firelor. Cergile romānesti sunt variate de la o zona la alta. Īn ce priveste decorul, īn Moldova, cergile au margini mai pronuntate, cu modele constānd din crengute ce se repeta īn rānduri pentru a crea un arbore al vietii. Īn N-E Moldovei, covoarele sunt numite si scoarte, decorul lor fiind bazat īn special pe motive simbolice stilizate, avānd o cromatica variata.
Īn Oltenia, cergile se disting prin modele care simbolizeaza natura, flori, pasari si deseori, siluete feminine īn costume traditionale populare. Un alt stil diferit este cel din Maramures. Folosindu-se culori naturale, se realizeaza un decor de carouri care alterneaza, fiecare din aceste carouri continānd o figura ce reprezinta o scena din natura sau din viata cotidiana. Deseori, marginea acestor cergi, reprezinta stelele din cer sau un dans traditional satesc. Centre renumite pentru tesaturi artistice traditionale sunt īn Moldova, la Ciocanesti (covoare), Cārlibaba (tesaturi de interior) din Bucovina, īn zona Transilvaniei la Sāncraieni (Harghita), la Bārgau (covoare) si la Bistrita-Bārgaului (tesaturi si cusaturi cu o cromatica variata) din zona Bistrita-Nasaud, iar īn Muntenia, īn zona Argesului la Leresti si Topoloveni (centre de tesaturi si cusaturi).
Materia prima folosita este: bumbacul, matasea naturala, inul, lāna, mai ales pentru textilele de interior (stergare, covoare).
Stergare
Dintre tesaturile din pānza, stergarele prezinta o functionalitate multipla decorativa, utilitara, ceremoniala si rituala, fiind īn acelasi timp marca zonala si etnica.
Stergarele decorative au fost folosite la īmpodobirea peretilor albi ai īncaperilor, formānd un registru aproape continuu pe treimea superioara a īncaperilor prin dispunerea lor pe culme sau grinda, īn jurul ferestrelor, icoanelor, oglinzilor.
Tehnicile de confectionare si decorare a stergrarelor constituie īnsemne ale zonelor etnografice. Majoritatea pieselor erau confectionate din pānza de bumbac (cele mai vechi din in si cānepa), tesuta īn doua ite avānd marginile decorate prin alesaturi dispuse īn registre geometrice. Stergarele cu caracter ceremonial au pe toata suprafata benzi decorate sau vergi simple, iar la capete au registre compacte de alesatura. Stergarele cu caracter ceremonial au pe toata suprafata benzi decorate sau vergi simple, iar la capete registre compacte de alesatura.
Stergarele de uz casnic sunt lucrate īn doua ite, cu urzeala si bataie din bumbac subtire.
Stergarele de botez sunt tesute īn doua, trei sau patru ite si sunt dimensionate aproape ca cele de uz casnic. Repartizarea structurilor decorative se face īn raport cu importanta participantilor la ceremonie (nasi, rude apropiate si invitati obisnuiti). Motivele cele mai des folosite sunt cele geometrice, urmate de cele vegetale, zoomorfe si mai putin antropomorfe. Cei care primesc stergare la botez, le folosesc apoi īn interiorul locuintei, pentru ornamentarea icoanelor sau a ferestelor.
Stergarele de nunta prezinta un mare interes pentru mame si fiice, deoarece amploarea ceremonialului si diveresele sale aspecte, precum si participarea numeroasa a obstei, impun necesitatea confectionarii unui numar mare de stergare, ce trebuie ornamentate diferit dupa rolul fiecaruia īn desfasurarea ceremoniei.
Materialele folosite sunt de cea mai mare calitate, capetele ornamentate cu motive executate cu arnici īn tehnica mustei duble.
O categorie aparte din stergarele de nunta o constituie asa zisele "legatoare", pe care le īntālnim pe tot cuprinsul tarii. Conform ritualului, ele erau oferite nasei, cānd se leaga mireasa la cap cu basmaua, dimineata dupa nunta.
Stergarele pentru carute si sanii au dimensiuni de peste 3 metri lungime si 0,60 m latime. Ele sunt īnfasurate īn jurul gātului celor doi cai, asa īncāt sa le atārne capetele.
Īn general sunt realizate īn doua ite. Caroiajul realizat din grosimea firelor si din albul sau puternic, solutioneaza problema ornamenticii pe īntreaga suprafata a piesei.
La īnceputul secolului al al XX-lea-lea au aparut stergarele decorate prin broderie, dupa caiete cu modele, la care decorul este liber desenat, īn motive fito si zoomorfe.
Dimensiunile reduse ale locuintei traditionale, mobilierul fara piese masive din lemn, dispozitia ferestrelor, au fost hotarātoare pentru utilizarea stergarului īn ansamblul locuintei.
Deasupra patului se asezau stergare mici, īncretite la mijloc (fluture), iar pe scoartele īn culori mai īnchise, stergarele lucrate erau asezate pliate sub forma unei "papusi".