Incondeierea oualelor
Foarte interesante sunt ouale încondeiate. Pentru încondeiere se folosesc instrumente speciale, sub forma unor betisoare subtiri si rotunde, festeleul, etc. Festeleul este un bat ascutit de lemn de fag. La un capat se pun scame de in sau de bumbac. Festeleul se înmoaie în ceara topita si, prin atingerea oului, se fac picatele. Cele mai folosite motive pentru încondeierea oualelor sunt: calea ratacita (pe care merg sufletele mortilor spre judecata), crucea, frunza de stejar sau brad, cârligul ciobanului. În Muntenia se deseneaza si fierastraul sau fierul plugului, iar în Moldova fulgerul si furca. Se mai deseneaza plante, animale, diferite tipuri de cruci.
Traditia spune ca daca un ou a carui încondeiere a început la mijlocul Postului Mare, (desenându-se în fiecare zi ceva pe el), se pune sâmbata, înainte de Paste, pe o gramada de gunoi si se leaga cu o sfoara, omul care îl pazeste va vedea un animal, de obicei un câine, încercând sa ia oul. Omul nu trebuie sa-l lase, caci va veni si a doua oara si îi va da în schimbul sau tot ceea ce-si doreste.
În prima zi de Paste, ouale se ciocnesc doar cu vârful. Luni se pot ciocni si vârf cu spate, iar în urmatoarele zile se pot ciocni oricum. Întâi parintii ciocnesc ouale, apoi copiii cu parintii si apoi parintii cu celelalte rude si prieteni. Se spune ca cei care ciocnesc ouale rosii se vor revedea pe lumea cealalta. Traditia afirma ca cel al carui ou se sparge primul este mai slab, deci va muri mai repede. Acesta e obligat sa-si daruiasca oul sau învingatorului, pentru ca altfel îl va mânca stricat pe cealalta lume.
Ouale se ciocnesc pâna a treia zi de Paste, pâna la Ispas sau pâna la Duminica Mare, dupa un anumit ritual: persoana mai în vârsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut în mâna de un comesean, în timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat !”
În prima zi, oul nu se întoarce, pentru ca îti întorci norocul. De-abia în urmatoarele zile ouale se ciocnesc pe toate partile, uneori chiar si pe lateral, ca oul sa se sparga. Este asa-numitul "ciocnit pe luate", specific Moldovei si sudului tarii, întâlnit la toate petrecerile de tineret, în a doua si a treia zi de Pasti; cu acest prilej se declanseaza mici întreceri, pe care le câstiga cel care detine oul cel mai tare.
Din cele mai frumoase oua se scoate printr-un orificiu continutul si acestea se folosesc ca decoratii, însirându-se pe o sfoara si punându-se la icoane sau în cuie.
La noi, de Pasti, ouale nu se vopsesc doar în rosu, ci si în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscuta pentru traditia - pastrata si în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri” oua. Armonia culorilor, delicatetea modelelor transmise din generatie în generatie si maiestria executiei, au transformat acest mestesug în arta.
Ouale sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, tinând cont si de simbolul fiecarei culori în parte: rosu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogatia recoltelor, tineretea), verde (forta naturii, rodnicie, speranta), albastru (sanatate, seninul cerului).
De asemenea, si modelele geometrice semnifica fiecare ceva: linia dreapta verticala – viata; linia dreapta orizontala –moartea; linia dubla dreapta – eternitatea; dreptunghiuri - gândirea si cunoasterea; linia usor unduita -apa, purificarea; spirala – timpul, eternitatea; spirala dubla – legatura dintre viata si moarte.
Oua decorative de Pasti se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt) sau din lut (Corund-Harghita). În unele parti ale tarii sunt folosite oua fierte, în alte zone, cele golite de continut. Odinioara, ouale de Pasti erau vopsite în culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie în generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele folosite în acest scop, în functie de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare si de modul în care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante.
Dupa unele obiceiuri, ouale se vopsesc întâi în culoarea galbena, pentru ca celelalte culori prind mai bine peste galben. Exceptie fac ouale vopsite în albastru.
În Banat, primul ou vopsit, de proba, se numeste cearca. În dimineata de Paste, acesta se împarte copiilor din casa.
Ouale galbene se coloreaza cu o vopsea obtinuta din frunze sau scoarta de mar paduret, diferite specii de rachita, romanita sau coji de ceapa.
Ouale rosii se coloreaza cu vopsea obtinuta din scoarta de arin rosu, scortisoara.
Vopseaua pentru ouale verzi se prepara din brândusa, seminte de floarea soarelui sau urzici.
Ouale albastre se obtin din floarea soarelui, deditel si surcele, însa acestea nu se fierb în apa curata, ci în bors în care se pune piatra acra si piatra vânata. Aceste oua nu se coloreaza mai întâi în galben, precum celelalte, ci se obtin direct din oua albe, nevopsite.
