Pastele
Dupa înviere, în Bucovina, Oltenia, Muntenia si mai putin în Transilvania, ca sa poata primi Pastele, cei care n-au fost la biserica trebuie sa se purifice, spalându-se ritualic cu apa în care s-au pus un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint. Astfel, ei împrumuta roseata oului - vitalitatea. Muntenii si oltenii pun ouale în apa dintr-un castron mai mare si se spala pe fata, iar bucovinenii obisnuiesc sa se frece cu oul pe obraji ca sa fie siguri de "transferul” rosetei. Banul se pune pentru spor, belsug si stralucire, iar oul, pentru rodnicie si fertilitate. Abia dupa acest moment ritualic, familia se poate aseza la masa.
Daca pâna în Joia Mare gospodina n-a avut ragaz sa pregateasca pasca si celelalte bunatati, traditia îi îngaduie sa termine pregatirile în Sâmbata învierii. Dupa ce termina de pregatit bucatele, ea umple cosul pascal, pe care capul familiei îl va duce la biserica.
Obiceiul se petrece diferit de la o zona la alta, bucovinenii si moldovenii având cea mai complexa si fastuoasa formula. În cos, la suprafata, se pun pasca, ouale rosii, cele încondeiate si "baba" (o pasca în forma de spirala, coapta într-o forma speciala, care lasa loc doar unui singur ou). Sub aceste ofrande se aseaza hrean si usturoi, mirodenii si zahar, cuisoare si tamâie, busuioc, slanina si cârnati.
De pe masa de Paste nu pot lipsi: ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichii, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brânza sau smântâna si mai nou, cu ciocolata.
Pentru ca de Paste este bine sa ai o haina noua, fetele si nevestele tinere încep cu una-doua saptamâni înainte sa coasa camasi noi, atât pentru ele, cât si pentru parinti, frati, soti sau copii.
Sâmbata seara, când s-au terminat curatenia si pregatirile în casa, friptura, placintele si cozonacii se aseaza pe masa, în camera curata. Dupa ce se spala si îmbraca hainele noi, oamenii iau cosul pascal si pornesc spre biserica, unde bucatele vor fi sfintite. Tot acum sunt sfintite pachetele care vor fi împartite celor saraci.
Acasa ramân doar bolnavii, batrânii si copiii mici, caci se spune ca cine poate sa mearga la biserica în noaptea de Paste si nu o face se va îmbolnavi. Lânga biserica se aprinde un foc, care va arde permanent în toate cele trei zile ale Pastelui. În unele regiuni, când cânta cocosii la miezul noptii, omul care vegheaza focul trage cu pusca pentru a anunta satenii sa vina la Înviere. Tot la miezul noptii se bate toaca din clopotnita bisericii. Traditia din noaptea de Sfintele Pasti este continuata prin participarea la slujba de la ora 4 dimineata.
De Sfintele Pasti, în satele si comunele din nordul Sucevei se pregatesc diferite dulciuri în mod special “Babele”, prajitura facuta din cozonac, si turnata în forme speciale, prajitura ce se considera simbolul vietii cumpatate, sarea, zaharul, sunca si banii. Umplutura se pregateste din nuca, rahat si stafide. “Babele” sunt duse la slujba de Înviere.
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotnita si spala limba clopotului cu apa neînceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata în zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Capul familiei se îmbraca în costum taranesc de sarbatoare si duce cosul la biserica. Se mai pastreaza si traditia ca, în noaptea de înviere, sa fie dus la biserica un cocos viu, ca pomana pentru cei morti fara lumânare. Cocosul nu trebuie sa fie negru, fiindca pasarea neagra se da numai la înmormântare.
În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei în puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminica, credinciosii ies în curtea bisericii, se aseaza în forma de cerc, purtând lumânarile aprinse în mâna, în asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvânteaze bucatele din cosul pascal. În fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa orânduiala stramossilor. În cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei, sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul grâului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, brânza, ouale rosii, dar si ouale încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua în familie.
În partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta în faptul ca în locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat într-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.
La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc în cosul pascal, pentru binecuvântare, oua rosii, cozonac si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru împlinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci când cocosii cânta, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos cânta primul. Este un semn ca, în anul respectiv, în casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci .
O foarte frumoasa datina se pastreaza în Maramures, zona Lapusului. Dimineata în prima zi de Pasti, copiii (pâna la vârsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Învierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un baiat, pentru ca în acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
În Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca în compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin si pâine sfintite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mâncaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.
În Tara Motilor, în noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce în cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mâncaruri si bauturi din care se înfrupta atât “hotii”, cât si “pagubasii”. Daca aceia care au încercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
În timpul slujbei se tin lumânarile aprinse. Oamenii se întorc cu ele acasa. Dupa ce intra cu acestea si se închina, le sting de grinda, fâcând semnul crucii. Aceste lumânari se pastreaza, aprinzându-se în vremuri de primejdie.
Pentru pomenirea mortilor, pe morminte se aseaza vase cu oua rosii, colaci si se aprind lumânari. În unele locuri, se face pomana în curtea bisericii.
Întorsi acasa, satenii gusta din anafora si apoi se aseaza la masa, dar manânca întâi din bucatele sfintite si abia apoi din restul. În unele regiuni, se manânca întâi carne de iepure sau peste, pentru a fi sprinten si harnic tot anul. Pastorii si celelalte persoane care nu se gasesc în sat de Paste, manânca în loc de anafora muguri de salcie sau de mar.
Luni si marti se fac vizite. Cei casatoriti se duc cu pasca la rude, pentru a le anunta învierea. De obicei, se duc cei tineri la cei mai în vârsta.
Se spune ca cine se naste de Paste, când se trag clopotele, va avea noroc în viata.
Celui care moare în ziua de Paste sau în saptamâna urmatoare (Saptamâna Luminata) îi vor fi iertate toate pacatele, ducându-se direct în Rai, care este deschis în aceasta perioada.
În ziua de Paste nu trebuie sa dormi, pentru ca vei fi somnoros tot anul. De asemenea, se spune ca nu e bine sa pui mâna pe sare, pentru ca îti vor asuda mâinile la vara.
Se spune ca în cele trei zile de Paste ard în cer, nevazute, trei candele mari.