Pastele Blajinilor (Lunea Mortilor)
În traditia româneasca, Blajinii sunt spiritele stramosilor, care traiesc la hotarul dintre aceasta lume si cealalta, acolo unde Apa Sâmbetei se varsa în Sorbul Pamântului. Blajinii sunt foarte buni, credinciosi, respectând toate posturile. Cu toate acestea, ei nu stiu când cade Pastele, aflând aceasta doar cu opt zile mai târziu, când ajung pe apa cojile de oua rosii aruncate de oameni de Paste.
Traditia spune ca Blajinii sunt mici de înaltime, umbla dezbracati si sunt acoperiti cu par. Baietii sunt crescuti de mame pâna când se pot îngriji singuri. Apoi ei traiesc izolati, postind si rugându-se, împreuna cu barbatii. Femeile se întâlnesc cu barbatii o singura data pe an, la Pastele Blajinilor.
Dupa credinta si spusa românilor din Bucovina, blajinii sunt un popor crestin care locuieste într-o tara îndepartata. În unele sate bucovinene se crede ca blajinii locuiesc pe malurile unor râuri mari sau lânga ostroave, în altele se spune ca acesti crestini sunt închisi pe viata în închisori mari si afla de sfânta sarbatoare numai atunci când vad pe ferestrele închisorilor, plutind pe ape coji de oua. Mai sunt si unii sateni care cred ca blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul si ca în tara lor este mereu cald.
Dupa credinta si spusa românilor din Bucovina, blajinii sunt un popor crestin care locuieste într-o tara îndepartata. În unele sate bucovinene se crede ca blajinii locuiesc pe malurile unor râuri mari sau lânga ostroave, în altele se spune ca acesti crestini sunt închisi pe viata în închisori mari si afla de sfânta sarbatoare numai atunci când vad pe ferestrele închisorilor, plutind pe ape coji de oua. Mai sunt si unii sateni care cred ca blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul si ca în tara lor este mereu cald.
În unele regiuni (Bucovina, Transilvania), exista traditia udatului. Luni dimineata, flacaii merg cu o cofa cu apa la casele unde se afla fete nemaritate si daca le gasesc dormind, arunca apa pe ele. Fetele le dau cele mai frumoase oua si pasca sau cozonac. În unele locuri, flacaii prind fetele când ies din casa si le duc la o apa, unde le uda, aruncându-le chiar în ea. Se crede ca fetele udate se vor marita repede.
O legenda spune ca era odata o fata de crestin, care în a doua zi de Paste pornise la târg cu un cos de oua, pentru a le vinde. Pe drum se întâlneste cu o fata de pagân, care se ofera sa-i cumpere ouale. Neavând însa bani suficienti, o roaga sa o însoteasca acasa. Spre casa, fata de crestin încearca sa o convinga sa se converteasca, aratându-i calea adevarata. Fata de pagân spune ca nu va crede în crestinism decât atunci când ouale se vor face rosii. Vazând ca ouale devenisera rosii, cele doua fete au lesinat de teama. Pentru a le face sa-si vina în simtiri, niste baieti din apropiere le-au udat cu apa. Trezindu-se, fetele le-au oferit în dar oua rosii, pentru a le multumi.